10 reclame vintage ofensaftoare si sexiste care in prezent ar fi fost interzise cu siguranta


"Today’s advertisements are far away from being in conformity with high moral standards, but after looking back to some offensive, racist and sexist vintage ads – today’s ads are as good as gold. Besides being discriminating, ads in those days were also full of lies, but whether we like it or not, it’s a piece of history worth seeing for everyone."

 1. Keep Her Where She Belongs…

 

2. Because Innocence Is Sexier Than You Think

  
3. Men Are Better Than Women! 


4. Show Her It’s A Man’s World


5.  The Harder A Wife Works, The Cuter She Looks!



6. Is It Always Illegal To Kill A Woman?



7. If Your Husband Ever Finds Out


8. Blow In Her Face


9. Men Ask “Is She Pretty?” Not “Is She Clever?”


10.  It’s Nice To Have A Girl Around The House

Egalitarismul e utopie


Corpul uman nu este important biologic, ci mai degrabã social, iar diferenţele construiesc socialul. De aici pleacã ideea de gen ~ Gender (care este diferitã de sex). Se dezvoltã tema reproducerii sociale a diferenţelor de gen în societate, mai exact asocierea asta a întregii tehnologii cu masculinitatea (da, tehnologia este puternic genderizatã). Asfel, din pãcate, se anuleazã din start ideea egalitãţii de şanse între femeie şi bãrbat - pentru cã bãrbatul face şi drege şi munceşte pânã îşi rupe spatele, el inventeazã totul, se pricepe la toate, dominã locul şi tehnologia. Şi uite aşa femeii îi revin doar diversele activitãţi casnice, anulându-se ideea libertãţii, locul ei fiind, desigur, în bucatarie. Poate că nu există discriminări de gen majore, dar există cu siguranţă multe lucruri care le întreţin nejustificat (şi demodat). Nu e drept, dar ce poate fi drept într-o astfel de societate? Este un cerc vicios în care lucrurile deja fãcute le determinã pe cele ce urmeazã fãcute şi astfel se dezvoltã un sistem bolnav, defect, mediul "propice" în care oamenii învaţã sã îşi administreze corpul şi mintea în raport cu normele sociale.


 Ca femeie eşti educatã astfel: că o femeie dă putere celor din jur, nu o ia de la ei. Pe lânga asta, bărbaţii care gândesc patriarhal nu te încurajează pentru cã nu vor să renunţe la monopolul pe dreptul de a fi ingrijiţi de femei. Ai păreri şi interese care nu se regăsesc în legi şi politici. Eventual nu afli nimic despre feminism, sau dimpotrivã, afli lucruri negative şi te jenezi ca nu cumva să fii asociată cu o astfel de orientare care îţi pune în pericol feminitatea - nici nu te gândeşti că drepturile pe care le ai se datorează feminismului. Eşti invăţată că celelalte femei sunt concurentele tale în cucerirea şi menţinerea bărbatului şi că solidaritatea este mult mai strategic să o manifeşti faţă de bărbaţi. Culturile vorbesc despre fraternitate, nu despre suroritate (suroritatea, echivalent feminin al fraternităţii, nu este un termen recunoscut de dicţionarele româneşti).




Pe un asemenea fond cultural, se gãsesc destule motive să fii uneori inumană faţă de alte femei, fie ele mama, fiica, sora sau prietena. Trăieşti după ideile, teoriile, legile şi politicile pe care le fac exclusiv sau aproape exclusiv bărbaţii, după interesele şi stilul lor şi astfel se perpetueazã o lume a dependenţei femeilor de bărbaţi. O cultură de masă invadată de mesaje patriarhal-denigratoare la adresa femeilor. Experienţele femeilor ca femei sunt neglijate în construcţia teoriilor despre cetăţenie, reprezentare, democraţie (dacă nu cumva, in mod explicit, marii ganditori democraţi au construit modele ale cetăţeniei şi democraţiei care exclud femeile).

Mai era şi bancul acela penibil:

Ce face o femeie cu o foaie albă de hârtie în faţă?
- Îşi citeşte drepturile.
                     Penibil!
                                                                                        Multumiri DizidenulVerde

Feminismul marxist clasic



TO BE CONTINUED
PROST CU TIMPUL...

Cã tot eram la campanii:

Printre fete/femei circulã de câteva zile zvonul cum cã "trebuie sã facem ceva deosebit pe Facebook pentru a promova Octombrie (iubesc luna asta!) ca luna luptei împotriva cancerului la sân"-sã fie ceva mãreț.
În mare mãsura s-a reuşit, a dat peste cap lumea bãrbatilor care (sãracii) nu ştiau care e treaba cu toatã nebunia asta. Ei bine, între timp majoritatea au cam aflat despre ce e vorba deşi se sugerase sã ramânã aşa, mai mult o chestie între fete - cred cã asta era tot farmecul!
Lucru simplu de fãcut, mai ales ştiind cã anul trecut (2009) s-a reuşit - jocul cu sutienele a câştigat ceva popularitate.

Ideea era ca femeile sã posteze culoarea sutienului pe care îl purtau în acel moment la statusul de Facebook - inițiativa a bãgat bãrbații în ceațã. Se urmãrea (asemenea şi anului acesta), sã se uneascã întreaga forțã femininã pentru a se demonstra cât de puternice suntem noi, femeile!

Anul acesta, jocul se referã la gențile femeilor. Trebuia sã se scrie (tot la status pe Facebook), unde ne place sã ne lãsam geanta atunci când intrãm în casã. Statusul trebuia sã fie unul de genul "îmi place..." urmând sã se specifice locul (exemplu: "îmi place pe canapea") - departe de a avea conotații sexuale.
Mesajul trebuia trimis cât mai multor femei cu mențiunea:
"Atenție! Trebuie sã fie un mesaj confidențial, astfel încât sã nu-l vadã ceilalți. Puneți doar rãspunsul jocului la status."


Eu zic cã ne-a ieşit - pãrerile sunt împarțite. Ideea e să fie promovată lupta împotriva cancerului de sân în luna octombrie - dedicată mediatizării luptei împotriva cancerului la sân.

Într-o țarã NORMALĂ...


 Urãsc fluierãturile, pipãielile și toate comentariile mai mult sau mai puțin vulgare care se primesc pe stradã!
Chiar nu putem face nimic?
 Din specia Ordinarus Jenantus întâlnim la tot pasul. Iatã cum se manifestã și cum ne protejãm/scãpãm de aceștia:

"Cu doar câteva clase terminate, Necioplitul de Şantier te va face sã te simți întotdeauna prost în cazul în care ești o persoanã de sex feminin. Agãțat de schelele care împânzesc marile orașe, Ordinarus Jenantus, mereu în cãlduri nu se va da în lãturi sã încerce sã îți curteze prietena, mama sau soția, aflate în trecere prin zona respectivã, prin emiterea unor sunete guturale puternice, foarte asemãnãtoare cu cele utilizate de alte specii care trãiesc în copaci. Neavând succes, evident, Necioplitul de Şantier, încurajat de interjecțiile celorlalți reprezentanți ai speciei care-l însoțesc, va țipa, va zbiera și va face în toate felurile, limbajul sãu aparent sãrac conținând multe cuvinte care se pot bãga, scoate sau... doar el mai știe ce. Singura scãpare, în cazul în care sunteți atacate verbal de asemenea exemplar, ar fi sã traversați liniștite."



Şi cã tot vorbeam de țarã normalã, bunã era campania de acum câțiva ani, meritã reamintit! Lucruri de genul ãsta înca se întâmplã în România secolului 21 ...
 

Respect pentru omuleții de la Guerilla cãci adevãr grãiesc!

Rosie the Riveter

Marilyn Monroe-Ultima Zeițã
Jerome Charym
Ed. Gallimard, 2007

   Este unul dintre cele mai faimoase simboluri americane din al Doilea Rãzboi Mondial, simbolul celor 7 milioane de femei muncind în uzine și liniile de apãrare "din spatele frontului", în timp ce soții lor luptau pe câmpul de bãtãlie.
       
       Musculoasã și înzestratã cu o putere misticã, cu pletele strânse sub o basma, lucrãtorul neobosit care putea sã ducã orice lucru la bun sfârșit: sã saboteze luptele și sã ajute la construirea avioanelor și a camioanelor - acest personaj este considerat emblema feminismului în Statele Unite.

           Potrivit Enciclopediei "Istoria Economiei Americane", mișcarea Rosie Riveter, a crescut numărul femeilor muncitoare la 20 de miloane în anul 1944, o creștere de 57% față de anul 1940. Cel mai important lucru în ceea ce privește această mișcare este că femeile au putut demonstra că se pricep și la "treburi de bărbați".


     Termenul a fost folosit pentru prima oară în 1942, într-un cântec cu același nume scris de Redd Evans și Ioan Loeb Iacov - devenit hit național.

All the day long,
Whether rain or shine
She’s part of the assembly line.
She’s making history,
Working for victory
Rosie the Riveter



         În același an, artistul J. Howard Miller a fost angajat să creeze o serie de postere.
Unul dintre acestea a devenit celebru "WE CAN DO IT!"
Intenția sa era să ajute la recrutarea femeilor pentru a se alătura forței de muncă.
          Modelul după care s-a realizat posterul se numește Geraldine Doyle, o muncitoare din Michigan. Această imagine nu a intenționat a fi Rosie Riveter - personaj fictiv.







     Inițial posterul nu a fost observat, fiind afișat timp de 2 săptămani în februarie 1942 în fabrica pentru care fusese realizat. A fost redescoperit în jurul anilor 1970 - '80 devenind celebru ca și "Rosie Riveter".











Imaginea este promovată și astăzi, însa nu tocmai în aceleași scopuri.

 

 

 *   Rosie Riveter a fost asociată cu o persoană reală pe numele de Rosie Will Monroe care s-a născut în Kentucky în 1920 și care s-a mutat în Michigan în timpul celui de al doilea Război Mondial. A lucrat la Willow Run Aircraft Factory în Michigan unde participa la construirea bombardierelor de tip B-29 și B-24 pentru forțele aeriene americane.
 
  *  În 1943-1945 Shirley Karp Dick (care a fost o adevarată Rosie în 1939-1944) a reînviat rolul ei ca Rosie Riveter. A fost plătită cu 6 dolari ca să pozeze. O fotografie faimoasă a fost cea în care Rosie calcă pe o carte scrisă de Adolf Hitler. În timpul "mandatului" ei ca Rosie, Shirley a făcut parte din mișcarea care a motivat milioane de femei să ajute țara făcând acte, muniție pentru soldați sau alte munci care necesitau efort pe timpul celui de al doilea Război Mondial.

   *  În 1944, angajată într-o fabrică de armament, Norma Jeane (Marilyn Monroe) era și ea o Rosie Riveter, chiar dacă prea puțin convingatoare. În aceste fotografii realizate de David Conover, ea nu dă dovadă de determinarea, nici de trupul lui Rosie și totuși, e la fel de implicată în producerea muniției de război.