Egalitarismul e utopie


Corpul uman nu este important biologic, ci mai degrabã social, iar diferenţele construiesc socialul. De aici pleacã ideea de gen ~ Gender (care este diferitã de sex). Se dezvoltã tema reproducerii sociale a diferenţelor de gen în societate, mai exact asocierea asta a întregii tehnologii cu masculinitatea (da, tehnologia este puternic genderizatã). Asfel, din pãcate, se anuleazã din start ideea egalitãţii de şanse între femeie şi bãrbat - pentru cã bãrbatul face şi drege şi munceşte pânã îşi rupe spatele, el inventeazã totul, se pricepe la toate, dominã locul şi tehnologia. Şi uite aşa femeii îi revin doar diversele activitãţi casnice, anulându-se ideea libertãţii, locul ei fiind, desigur, în bucatarie. Poate că nu există discriminări de gen majore, dar există cu siguranţă multe lucruri care le întreţin nejustificat (şi demodat). Nu e drept, dar ce poate fi drept într-o astfel de societate? Este un cerc vicios în care lucrurile deja fãcute le determinã pe cele ce urmeazã fãcute şi astfel se dezvoltã un sistem bolnav, defect, mediul "propice" în care oamenii învaţã sã îşi administreze corpul şi mintea în raport cu normele sociale.


 Ca femeie eşti educatã astfel: că o femeie dă putere celor din jur, nu o ia de la ei. Pe lânga asta, bărbaţii care gândesc patriarhal nu te încurajează pentru cã nu vor să renunţe la monopolul pe dreptul de a fi ingrijiţi de femei. Ai păreri şi interese care nu se regăsesc în legi şi politici. Eventual nu afli nimic despre feminism, sau dimpotrivã, afli lucruri negative şi te jenezi ca nu cumva să fii asociată cu o astfel de orientare care îţi pune în pericol feminitatea - nici nu te gândeşti că drepturile pe care le ai se datorează feminismului. Eşti invăţată că celelalte femei sunt concurentele tale în cucerirea şi menţinerea bărbatului şi că solidaritatea este mult mai strategic să o manifeşti faţă de bărbaţi. Culturile vorbesc despre fraternitate, nu despre suroritate (suroritatea, echivalent feminin al fraternităţii, nu este un termen recunoscut de dicţionarele româneşti).




Pe un asemenea fond cultural, se gãsesc destule motive să fii uneori inumană faţă de alte femei, fie ele mama, fiica, sora sau prietena. Trăieşti după ideile, teoriile, legile şi politicile pe care le fac exclusiv sau aproape exclusiv bărbaţii, după interesele şi stilul lor şi astfel se perpetueazã o lume a dependenţei femeilor de bărbaţi. O cultură de masă invadată de mesaje patriarhal-denigratoare la adresa femeilor. Experienţele femeilor ca femei sunt neglijate în construcţia teoriilor despre cetăţenie, reprezentare, democraţie (dacă nu cumva, in mod explicit, marii ganditori democraţi au construit modele ale cetăţeniei şi democraţiei care exclud femeile).

Mai era şi bancul acela penibil:

Ce face o femeie cu o foaie albă de hârtie în faţă?
- Îşi citeşte drepturile.
                     Penibil!
                                                                                        Multumiri DizidenulVerde

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu